miercuri, 25 aprilie 2012

Se ia hepatita de la stomatolog?

Infectarea cu hepatita este un subiect controversat dar de larg interes. Transmiterea bolii se poate face in mai multe moduri care implica in general contactul cu sange infectat (transfuzii, interventii chirurgicale, spitalizare, acupunctura, tatuaje sau piercing, barbierit sau tuns la saloane etc. ) Totusi exista o tendinta destul de mare in a se da vina pe dentist .

Cum putem preveni infectarea? Eu, ca dentist cu oarece inclinatii chirurgicale, am datoria sa asigur o asepsie, dezinfectie si sterilizare perfecta a tuturor instrumentelor, aparatelor sau materialelor ce iau contact cu pacientul. Pentru linistea pacientului este bine ca aceste aspecte sa fie discutate inainte de orice procedura, preferabil la consultul initial. Chiar ma bucur cand pacientul imi pune intrebari despre sterilizare pentru ca am ocazia sa-i elimin inca un factor cauzator de stress si astfel sa-i fac experienta cat mai suportabila.

Desi nu este un standard in stomatologie , eu folosesc pentru sterilizare autoclavul . Acesta este un aparat mult mai eficient decat clasicul cuptor de sterilizare - pupinelul. Desi costa de 5-6 ori mai mult decat un pupinel, consider ca este indispensabil in obtinerea sterilitatii. Diferenta este ca autoclavul nu foloseste doar temperatura, ci si variatii de presiune si umiditate pentru a anihila virusii si bacteriile din cele mai indepartate cotloane ale instrumentelor (sterilizez inclusiv turbina si micro-motorul, adica albinuta si bondarul pentru pacientii sub 5 ani )

Fiecare instrument este sterilizat intr-o punga sigilata  care este rupta imediat inaintea interventiei.
La o sterilizare clasica  , dupa ce ai umblat odata in casoleta , restul instrumentelor cu siguranta nu mai sunt sterile. La sterilizarea in pungi sigilate instrumentele raman sterile in punga minim 30 de zile.

Pun cateva poze cu ciclul de dezinfectare si sterilizare obisnuit in cabinetul meu.


 Voi folosi ca exemplu o piesa rotativa , cu iluminare cu fibra optica si racire interna. Este o piesa elvetiana foarte performanta si evident foarte scumpa. O prefer ca exemplu pentru ca exista o conceptie printre colegii mei ca sterilizarea repetata ar dauna instrumentelor. Admit ca sterilizarea ii accelereaza uzura, dar in nici un caz nu admit ca piesa ar trebui "protejata" printr-o sterilizare mai rara.
In prima faza piesa este scufundata intr-o baie antiseptica . Producatorul substantei antiseptice sustine ca aceasta omoara toti germenii cunoscuti.O las aici mimim o ora, uneori ramane acolo si peste noapte (probabil la acest moment tehnicianul de service care imi ingrijeste aparatura a facut un mic atac cerebral ).
 Dupa aceasta faza, o las la uscat 30-60 de minute

 Dupa uscare, asistenta mea o "imbalsameaza" cu 2 substante diferite, una menita sa indeparteze orice reziduuri remanente (urme de ulei, sange, alte substante cu care a luat contact), iar a doua substanta este un spray lubrifiant.

 Dupa lubrifiere piesa este ambalata si sigilata intr-o punga speciala . Aceasta prezinta un marker de sterilizare (poza din dreapta) de culoare roz.

Dupa ambalare piesa este introdusa in cuptorul de sterilizare (stanga) numit autoclav. Acesta o trece printr-o succesiune de temperaturi, presiuni negative si pozitive, menite sa omoare orice bacterie (fie ea si un mic Chuck Norris al streptococilor). Autoclavul este legat la o imprimanta care tine evidenta pasilor de sterilizare si ma ajuta sa fiu sigur ca a trecut prin toti.
La final piesa este complet sterila, lucru adeverit de markerul de sterilizare care acum nu mai este roz, ci a virat in maro. Ea va fi desigilata doar imediat inainte de folosire.








In concluzie: sterilizarea facuta corect asigura nu doar sanatatea pacientilor mei, ci si pe a mea si a familiei si prietenilor mei. De aceea incurajez orice pacient sa-mi puna intrebari pe tema asta, fiindca este un aspect esential in relatia de incredere pe care o stabileste cu mine.