Consultul Stomatologic la copii

Luna Iunie debuteaza cu Ziua Copilului, asadar m-am gandit sa dedic acest articol problemelor dentare ale celor mici si inocenti.

Afectiunile dentare ale adultului sunt datorate in proportie covarsitoare ignorarii problemelor dentare din copilarie si adolescenta. De aceea pun accent deosebit pe consultul periodic inca de la cele mai fragede varste. Sanatatea orala incepe cu igiena dentara si a alimentatiei ,  trecand apoi la tratarea cariilor de pe dintii de lapte si asistarea inlocuirii lor cu dantura definitiva . Copiii trebuie educati in directia aceasta cu mare tact si perseverenta pentru a-i lipsi de chinurile cauzate de problemele dentare ulterioare.

Recomand parintilor pe care-i am in tratament sa-si ia copiii cu ei cand vin la mine pentru a-i obisnui cu atmosfera. De asemenea pun accent pe mentinerea unui mediu prietenos si placut in cabinet astfel incat acceptarea consultului si eventualului tratament sa fie cat mai usoara pentru copil. Cele mai bune rezultate le-am obtinut la copii ce au inceput sa urce pe scaunul stomatologic inca de la varsta de 3 ani.

Copii nu au frica de doctor din nastere dar este foarte usor s-o dobandeasca, ducand uneori la fobii reale ce le vor afecta sanatatea pe tot parcursul vietii. De aceea problema trebuie tratata cu maxima seriozitate.

Sanatatea orala a parintilor este de maxima importanta, bacteriile prezente in cavitatea orala putand fi transmise de la parinte la copil foarte usor prin respiratie sau prin folosirea de tacamuri si vesela comune.

Pentru a veni in intampinarea acestor probleme am decis ca toata luna Iunie sa ofer consulturi gratuite copiilor intre 1-18 ani. Consultul nu va obliga la nimic , nu vreau altceva decat sa ofer INFORMATIE pentru ca aceasta este cea mai buna arma de lupta impotriva cariilor si altor probleme orale.

Va doresc un Iunie insorit si lipsit de orice probleme de sanatate.

Dr. Florin Dediu

Se ia hepatita de la stomatolog?

Infectarea cu hepatita este un subiect controversat dar de larg interes. Transmiterea bolii se poate face in mai multe moduri care implica in general contactul cu sange infectat (transfuzii, interventii chirurgicale, spitalizare, acupunctura, tatuaje sau piercing, barbierit sau tuns la saloane etc. ) Totusi exista o tendinta destul de mare in a se da vina pe dentist .

Cum putem preveni infectarea? Eu, ca dentist cu oarece inclinatii chirurgicale, am datoria sa asigur o asepsie, dezinfectie si sterilizare perfecta a tuturor instrumentelor, aparatelor sau materialelor ce iau contact cu pacientul. Pentru linistea pacientului este bine ca aceste aspecte sa fie discutate inainte de orice procedura, preferabil la consultul initial. Chiar ma bucur cand pacientul imi pune intrebari despre sterilizare pentru ca am ocazia sa-i elimin inca un factor cauzator de stress si astfel sa-i fac experienta cat mai suportabila.

Desi nu este un standard in stomatologie , eu folosesc pentru sterilizare autoclavul . Acesta este un aparat mult mai eficient decat clasicul cuptor de sterilizare - pupinelul. Desi costa de 5-6 ori mai mult decat un pupinel, consider ca este indispensabil in obtinerea sterilitatii. Diferenta este ca autoclavul nu foloseste doar temperatura, ci si variatii de presiune si umiditate pentru a anihila virusii si bacteriile din cele mai indepartate cotloane ale instrumentelor (sterilizez inclusiv turbina si micro-motorul, adica albinuta si bondarul pentru pacientii sub 5 ani )

Fiecare instrument este sterilizat intr-o punga sigilata  care este rupta imediat inaintea interventiei.
La o sterilizare clasica  , dupa ce ai umblat odata in casoleta , restul instrumentelor cu siguranta nu mai sunt sterile. La sterilizarea in pungi sigilate instrumentele raman sterile in punga minim 30 de zile.

Pun cateva poze cu ciclul de dezinfectare si sterilizare obisnuit in cabinetul meu.

 Voi folosi ca exemplu o piesa rotativa , cu iluminare cu fibra optica si racire interna. Este o piesa elvetiana foarte performanta si evident foarte scumpa. O prefer ca exemplu pentru ca exista o conceptie printre colegii mei ca sterilizarea repetata ar dauna instrumentelor. Admit ca sterilizarea ii accelereaza uzura, dar in nici un caz nu admit ca piesa ar trebui "protejata" printr-o sterilizare mai rara.

In prima faza piesa este scufundata intr-o baie antiseptica . Producatorul substantei antiseptice sustine ca aceasta omoara toti germenii cunoscuti.O las aici mimim o ora, uneori ramane acolo si peste noapte (probabil la acest moment tehnicianul de service care imi ingrijeste aparatura a facut un mic atac cerebral ).

 Dupa aceasta faza, o las la uscat 30-60 de minute

 Dupa uscare, asistenta mea o "imbalsameaza" cu 2 substante diferite, una menita sa indeparteze orice reziduuri remanente (urme de ulei, sange, alte substante cu care a luat contact), iar a doua substanta este un spray lubrifiant.

 Dupa lubrifiere piesa este ambalata si sigilata intr-o punga speciala . Aceasta prezinta un marker de sterilizare (poza din dreapta) de culoare roz.

Dupa ambalare piesa este introdusa in cuptorul de sterilizare (stanga) numit autoclav. Acesta o trece printr-o succesiune de temperaturi, presiuni negative si pozitive, menite sa omoare orice bacterie (fie ea si un mic Chuck Norris al streptococilor). Autoclavul este legat la o imprimanta care tine evidenta pasilor de sterilizare si ma ajuta sa fiu sigur ca a trecut prin toti.

La final piesa este complet sterila, lucru adeverit de markerul de sterilizare care acum nu mai este roz, ci a virat in maro. Ea va fi desigilata doar imediat inainte de folosire.








In concluzie: sterilizarea facuta corect asigura nu doar sanatatea pacientilor mei, ci si pe a mea si a familiei si prietenilor mei. De aceea incurajez orice pacient sa-mi puna intrebari pe tema asta, fiindca este un aspect esential in relatia de incredere pe care o stabileste cu mine.

Ce este parodontoza si cum o putem trata ?

Numele corect al acestei boli este "Parodontopatie marginala cronica" dar popular este cunoscuta si ca paradentoza sau parodontoza. Aceasta boala afecteaza  sistemul de suport al dintilor adica gingia, ligamentul de sustinere al dintelui si osul alveolar.  Cauzele principale ale acestei boli sunt microorganismele  prezente in placa dentara bacteriana. Placa dentara este o pelicula aderenta sau un biofilm ce se ataseaza pe suprafata dintilor si poate fi indepartata prin periaj  si alte masuri de igienizare. Lipsa unei igiene adecvate duce la acumulare de placa dentara care in timp provoaca aparitia Parodontopatiei marginale cronice.

Semnele si simptomele perodontopatiei sunt :

1) in stadiu timpuriu gingii inflamate , sangerari gingivale si halitoza (respiratie urat mirositoare)

2) in stadii avansate : retragerea gingiei ce rezulta intr-o aparenta alungire a dintilor si aparitia mobilitatii dentare: dintii incep sa se miste din ce in ce mai tare lucru ce duce  chiar la pierderea lor.

Primele semne sunt usor trecute cu vederea de catre pacienti, sangerarile gingivale impiedicand igienizarea corecta si ducand la o acumulare si mai mare de placa dentara microbiana. De asemenea o igiena deficitara duce si la aparitia tartrului dentar care nu este altceva decat placa dentara ce a acumulat minerale din saliva. Tartrul este aproape imposibil de indepartat prin igiena zilnica, de aceea se recomanda detartraje periodice.

Cauza agravanta principala o reprezinta fumatul deoarece  fumatorii acumuleaza mai usor tartru.Fumatul scade si aportul sanguin al gingiei  astfel ducand la o slaba oxigenare  si la un raspuns imun diminuat.

TRATAMENT : 

-Indepartarea corecta a placii dentare prin periaj,  folosirea atei si a apei de gura.

-Detartrajul  periodic

-Renuntarea la fumat

In stadii avansate tratamentul este mai complex : indepartarea placii si tartrului de pe radacinile dintilor, prin interventii chirurgicale, reducerea chirurgicala a pungilor parodontale formate in jurul dintilor, regenerarea osoasa ghidata .

Simpla mentionare a cuvantului "chirurgie" aduce un usor tremur in glasul pacientilor mei, de aceea  recomad calduros controlul periodic ce ajuta la depistarea bolii inca din stadii timpurii. Tratamentul fazelor incipiente este mult mai usor si mai ales  ieftin comparativ cu al bolii in stadiu avansat.

Cu speranta ca v-am fost de folos, va  doresc o primavara minunata!

Aspecte psihologice ale relatiei dentist-pacient : teama de durere

   Durerea este unul din cei mai importanti factori care influenteaza colaborarea dintre dentist si pacient. Cum s-o prevenim, s-o evitam sau macar s-o facem mai suportabila? Tuturor ne e frica de durere in diverse grade, de la o usoara teama, dominata usor de vointa, pana la o algofobie reala, necontrolabila si care ne influenteaza direct deciziile si actiunile.

   Teama de durere sau algofobia este un termen ce deriva din limba greaca, mai exact din ἄλγος, álgos, adica durere si φόβος, phóbos, adica frica, desemnand o teama persistenta si anormala de suferinta, o frica mult mai puternica decat cea pe care o simte un om obisnuit. In general poate fi tratata psihologic cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale, dar in cazurile mai severe poate fi de ajutor medicatia anti-anxietate prescrisa de catre medicul specialist.

   Neexistand o statistica romaneasca privitoare la amploarea si consecintele fricii de durere in context stomatologic, fac apel la expertiza mea profesionala si avansez ipoteza ca in cele mai multe cazuri experientele directe, traumatice, duc adesea la aparitia algofobiei in variatele ei grade de intensitate, de la un usor disconfort pana la refuzul tratamentului stomatologic cand acesta este imperios necesar.

  Experienta indirecta poate fi de asemenea un factor perturbator, impiedicand o persoana usor influentabila sa se prezinte la dentist in urma relatarilor altor pacienti cu privire la propriile lor experiente traumatice pe scaunul stomatologului, sau pur si simplu in urma vizionarii unor astfel de scene, adesea vizibil exagerate, grotesti, tragi-comice.

   Majoritatea pacientilor evita prezentarea la dentist pana in momentul unei urgente (durere de dinte sau abces dentar). De obicei in cazul urgentelor interventia este mai complexa si mai invaziva, intarind astfel frica de durere in loc sa o amelioreze.

Medicul dentist, pe langa tratarea problemelor dentare, trebuie sa stie si cum sa ajute pacientul sa invinga teama de durere. Comunicarea este esentiala, fiind indicat ca medicul sa explice pacientului procedura si masurile pe care le ia pentru indepartarea si prevenirea durerii. Este important ca totul sa fie facut doar cu acceptul pacientului si la initiativa lui, chiar daca se mareste putin timpul alocat explicarii procedurilor si luarii deciziilor privitoare la tratament. Discutia se va purta pe un ton calm si neamenintator, ba chiar cu umor. Un zambet valoreaza foarte mult in incurajarea pacientului. Uneori se foloseste medicatie calmanta dar aceasta ar trebui sa fie doar ultima solutie si doar in cazuri extreme, deoarece pot aparea reactii adverse si dependenta.

   Zilele trecute m-am intalnit cu o pacienta veche de a mea pe care o am in tratament de 8 ani. La inceputul colaborarii noastre avea o teama profunda de durere. Au fost necesare 3 sedinte de discutii doar pentru a o convinge sa se aseze pe scaunul de tratament. Am stat de vorba foarte mult pana cand a reusit sa-si invinga frica si sa putem duce tratamentele la bun sfarsit. Acum, 8 ani mai tarziu, sedintele decurg normal si le suporta fara efort. Nu a fost nevoie niciodata de medicatie sedativa.

   Un alt pacient de-al meu incepea sa rada nervos si necontrolat cand imi puneam masca de consultatie. In momentul anesteziei avea reactii involuntare nefiresti, avand o frica ingrozitoare de ac. Am sustinut cateva sedinte de discutii in care i-am explicat metodele adjuvante anestezice, una din acestea fiind anestezia topica locala inaintea injectiei (mai concret tamponarea locului cu o solutie anestezica de contact). Injectarea anestezicului se face treptat: intai o cantitate mica timp de o secunda, asteptam "sa prinda", apoi mai injectam 3 secunde si tot asa pana obtinem anestezierea completa. Astfel pacientul simte doar o intepatura vaga, in prima secunda. Ca si in cazul mentionat anterior, dupa cativa ani de colaborare sedintele decurg normal si relaxat si cu acest pacient.

   In general frica de durere ne impiedica sa ajungem la timp la dentist . Se ajunge astfel la situatii aberante in care un pacient suporta 2 saptamani de dureri ingrozitoare la o masea doar pentru a evita o durere mult mai mica. Mai grav: suporta durerile si disconforturile dentare pana cand ajunge la un stadiu atat de avansat de afectare incat nu mai poate manca sau nu mai poate functiona bine in societate din motive estetice. De obicei in astfel de cazuri tratamentul este adesea complex si costisitor.

  Totdeauna imi incurajez pacientii sa vina la consult, doar consult. Putem petrece jumatate de de ora facand doar radiografii, discutand problemele lor si variante de tratament. De obicei o astfel de sedinta le da incredere si curaj si reusesc sa treaca mai usor peste teama. In tarile civilizate, la clinicile mari exista psihologi ce ajuta pacientii sa treaca peste teama de durere. De asemenea exista comunitati online in care se discuta probleme de acest gen si s-a demonstrat ca participarea la astfel de discutii e benefica in tratarea anxietatii dentare.

Dr. Psiholog Ana Leibovici Hutanu

Dr. Florin Dediu