Durerea
este unul din cei mai importanti factori care influenteaza
colaborarea dintre
dentist si
pacient. Cum s-o prevenim, s-o evitam sau macar s-o facem mai
suportabila? Tuturor ne e frica de durere in diverse grade, de la o
usoara teama, dominata usor de vointa, pana la o algofobie reala,
necontrolabila si care ne influenteaza direct deciziile si actiunile.
Teama
de durere sau algofobia
este un termen ce deriva din limba greaca, mai exact din ἄλγος,
álgos, adica durere si φόβος, phóbos, adica frica, desemnand o
teama persistenta si anormala de suferinta, o frica mult mai
puternica decat cea pe care o simte un om obisnuit. In general poate
fi tratata psihologic cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale,
dar in cazurile mai severe poate fi de ajutor medicatia
anti-anxietate prescrisa de catre medicul specialist.
Neexistand
o statistica romaneasca privitoare la amploarea si consecintele
fricii de durere in context stomatologic, fac apel la expertiza mea
profesionala si avansez ipoteza ca in cele mai multe cazuri
experientele directe, traumatice, duc adesea la aparitia algofobiei
in variatele ei grade de intensitate, de la un usor disconfort pana
la refuzul tratamentului stomatologic cand acesta este imperios
necesar.
Experienta
indirecta poate fi de asemenea un factor perturbator, impiedicand o
persoana usor influentabila sa se prezinte la dentist in urma
relatarilor altor pacienti cu privire la propriile lor experiente
traumatice pe scaunul stomatologului, sau pur si simplu in urma
vizionarii unor astfel de scene, adesea vizibil exagerate, grotesti,
tragi-comice.
Majoritatea
pacientilor evita prezentarea la dentist pana in momentul unei
urgente (durere de dinte sau abces dentar). De obicei in cazul
urgentelor interventia este mai complexa si mai invaziva, intarind
astfel frica de durere in loc sa o amelioreze.
Medicul
dentist, pe langa tratarea problemelor dentare, trebuie sa stie si
cum sa ajute pacientul sa invinga teama de durere. Comunicarea este
esentiala, fiind
indicat ca medicul
sa explice pacientului procedura si masurile pe care le ia pentru
indepartarea si prevenirea durerii. Este important ca totul sa fie
facut doar cu acceptul pacientului si la initiativa lui, chiar daca
se mareste putin timpul alocat explicarii procedurilor si luarii
deciziilor privitoare la tratament. Discutia se va purta pe un ton
calm si neamenintator, ba chiar cu umor. Un zambet valoreaza foarte
mult in incurajarea pacientului. Uneori se foloseste medicatie
calmanta dar aceasta ar trebui sa fie doar ultima solutie si doar in
cazuri extreme, deoarece pot aparea reactii adverse si dependenta.
Zilele
trecute m-am intalnit cu o pacienta veche de a mea pe care o am in
tratament de 8 ani. La inceputul colaborarii noastre avea o teama
profunda de durere. Au fost necesare 3 sedinte de discutii doar
pentru a o convinge sa se aseze pe scaunul de tratament. Am stat de
vorba foarte mult pana cand a reusit sa-si invinga frica si sa putem
duce tratamentele la bun sfarsit. Acum, 8 ani mai tarziu, sedintele
decurg normal si le suporta fara efort. Nu a fost nevoie niciodata de
medicatie sedativa.
Un
alt pacient de-al meu incepea sa rada nervos si necontrolat cand imi
puneam masca de consultatie. In momentul anesteziei avea reactii
involuntare
nefiresti,
avand o frica ingrozitoare de ac. Am sustinut cateva sedinte de
discutii in care i-am explicat metodele adjuvante anestezice, una
din acestea fiind
anestezia topica locala inaintea injectiei (mai concret tamponarea
locului cu o solutie anestezica de contact). Injectarea anestezicului
se
face
treptat: intai o cantitate mica timp de o secunda, asteptam "sa
prinda", apoi mai injectam 3 secunde si tot asa pana obtinem
anestezierea completa. Astfel pacientul simte doar o intepatura vaga,
in
prima secunda. Ca si in cazul mentionat anterior, dupa cativa ani de
colaborare sedintele decurg normal si relaxat si cu acest pacient.
In
general frica de durere ne impiedica sa ajungem la timp la dentist .
Se ajunge astfel la situatii aberante in care un pacient suporta 2
saptamani de dureri ingrozitoare la o masea doar pentru a evita o
durere mult mai mica. Mai grav: suporta durerile si disconforturile
dentare pana cand ajunge la un stadiu atat de avansat de afectare
incat nu mai poate manca sau nu mai poate functiona bine in societate
din motive estetice. De obicei in astfel de cazuri tratamentul este
adesea complex si costisitor.
Totdeauna
imi incurajez pacientii sa vina la consult, doar consult. Putem
petrece jumatate de de ora facand doar
radiografii, discutand problemele lor si variante de tratament.
De obicei o astfel de sedinta le da incredere si curaj si reusesc sa
treaca mai usor peste teama. In tarile civilizate, la clinicile mari
exista psihologi ce ajuta pacientii sa treaca peste teama de durere.
De asemenea exista comunitati online in care se discuta probleme de
acest gen si s-a demonstrat ca participarea la astfel de discutii e
benefica in tratarea anxietatii dentare.
Dr. Psiholog Ana Leibovici Hutanu
Dr. Florin Dediu
